Postări populare

duminică, 28 februarie 2016

Recenzie "Parfumul" de Patrick Suskind



Romanul Parfumul a fost tradus in 47 de limbi, vandut in peste 16 milioane de exemplare si ecranizat in 2006 de Tom Twyker, cu Ben Wishaw si Dustin Hoffman in rolurile principale.
In Proventa secolului al XVIII-lea, viata locuitorilor din orasul Grasse se scurge in ritmul dictat de cele mai inmiresmate flori: iasomia, lavanda, tuberoza si trandafirul. Pana cand, intr-o vara, diminetile parfumate incep sa fie prilejul unor descoperiri macabre: trupurile goale ale unor fete nubile, ucise cu o lovitura in moalele capului. Nimeni nu stie cine e criminalul, nici adevaratul motiv ce il impinge sa le ia viata acestor tinere. Pentru Jean-Baptiste Grenouille, caci umilul ucenic parfumeur al vaduvei Arnulfi, este vinovatul, frumusetea de-abia imbobocita a victimelor sale este asemenea unei flori rarissime, care imprastie in jurul ei efluvii pretioase. Din aceste efluvii sublime, Grenouille va distila cel mai primejdios parfum din lume.


Produs publicat in 2012 de Humanitas Fiction
Data aparitiei: Decembrie 2012
Colectia Raftul Denisei
Traducator: Grete Tartler
Format: 110x180
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 240
ISBN: 978-973-689-491-6
 -
Recenzia mea:
Un roman copleșitor, senzațional și mai ales unic cap-coadă! Cu un protagonist de excepție Jean Baptiste Grenouille, monstrul cu un simț olfactiv hipersensibil, însa blestemat să trăiască fără un miros propriu.
Recomand oricui această carte, îi acord nota 5/5, nu știu de ce continui să citești această recenzie, ar trebui doar să nu mai pierzi timpul, să iei cartea și să o citești! Dar dacă încă nu te-am convins, să luăm acțiunea mai în detaliu:
În secolul al XVII-lea, o femeie ce vinde pește vrea să-și ucidă propriul copil, chiar după ce-i dă naștere, fiind prinsă și spânzurată.



Așadar, după cum poate v-ați dat seama, copilul nu este altcineva decât Jean Baptise Grenouille(broască în fr.), născut din ură și neavând parte de o copilărie mai fericită.
El incită tuturor spaimă și repulsie: de la prima sa doică, ce refuză să-l mai hrănească, considerându-l un diavol, și preotul căruia îi fusese încredințat până la umilii oameni de pe stradă.

Este mereu privit ca un parazit,un intrus.
Dar băiatul nostru se consideră o căpușă. Stă mereu lipită de scoarța unui copac, invizibilă și așteaptă ca un animal să se apropie, să-l atace și să-i sugă sângele.
Îndură cruzimea, muncile neomenești la care este supus, plata modestă, condițiile de viață josnice, îndură TOT și își așteaptă momentul de glorie.
Când va crește mai mare, își va exploata ciudățenia, mirosul hipersensibil, și va deveni (după o muncă istovitoare și diferite reprize în care își dovedește talentul în alcătuirea parfumurilor) calfă de parfumeur.

Și nu se va opri aici. Va inventa un parfum suprem, pentru care va risca orbește totul, chiar și viața. Scopul parfumului ar fi să-i facă pe oameni să-l iubească, iar ingredietul minune al său este esența de fecioară, și nu orice fel, ci doar a unora dintre cele mai frumoase.


Într-un final Jean Baptise este adorat de toată lumea. Mai puțin de el. El nu-și poate mirosi parfumul. El nu poate fi victima efectului lui. El nu se poate iubi și nu poate iubi în general.
Singurul sentiment pe care îl cunoaște și care i se pare adevărat este ura.

-
Sfârșitul, iarăși este... n-am cuvinte. O adevărată întorsătură de situație pe care nu v-o voi dezvălui. Doar făceți-vă o favoare și citiți cartea.
Pe mine m-a cucerit complet. Am adorat tot. Protagonistul. Spațiul în care se petrece întâmplarea. Timpul. Stilul naratorului: precis, rafinat. Nu poți cere mai mult de la o carte.
Și încă ceva: totul este descris cu nasul, știu că a sunat ciudat, dar uitați aici un fragmențel ca să înțelegeți ce am vrut să spun:
"Mirosul sugera prospeţime; dar nu prospeţimea lămâilor şi a naramzelor, nici a mirtului sau a frunzei de scorţişoară, nici aceea de izmă creaţă, mesteacăn, camfor sau ace de molid, nici prospeţimea ploii de mai, a vântului geros sau a apei de izvor… şi avea în acelaşi timp căldură, dar nu ca pergamuta, chiparosul sau moscul, nu ca yasminul şi narcisa, nici ca lemnul de trandafir sau stânjenelul… Era în acel miros amestecul a două elemente, unul aerian, altul greu, de fapt nu amestecul ci unirea lor – şi pe deasupra era fragil, slab, dar totuşi tare şi susţinut, ca o bucată de mătase subţire, sclipitoare… şi totuşi nici precum mătasea, ci precum laptele dulce ca mierea în care se topeşte un biscuit – ceea ce nu merge nicidecum, cu toată bunăvoinţa: lapte şi mătase! De neînţeles era acea mireasmă, de nedescris, de neordonat în nici un chip, nici nu s-ar fi cuvenit de fapt să existe."

-

Cartea are și o ecranizare de succes, care merită vizionată: Parfumul: povestea unei crime (2006)

duminică, 3 ianuarie 2016

"De vorba cu Emma" de Vitali Cipileaga- Recenzie


Produs publicat in 2015 de Bestseller

Data aparitiei: Octombrie 2015
Format: 130x200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 150
     În prima zi a anului m-am decis să îmi potolesc setea de lectură cu noua "vedetă " în materie de lectură, De vorbă cu Emma - Vitali Cipileagă . Când am auzit prima dată de carte am zis că vreau neapărat să o am în biblioteca mea . Acum regret cu desăvârșire că persoana care mi-a dăruit-o şi-a cheltuit banii pe ea.
"Cartea" , dacă o putem numi aşa , este o conglomerare de citate ( luate bineînțeles de pe Tumblr ) , desene si niște dialoguri mici pe ici colo . Dialogurile dintre cele două personaje Greg si Emma au cam jumătate de pagina , după care urmează citate si pozele " vedetă " . Şi apoi se repetă. Lucrul care m-a dezamăgit cel mai tare este că dialogurile mici măcar nu au o legătură cât de mică, fiind trântite ca în ciorbă. O lectură are de obicei un subiect , un fir narativ , momentele subiectului . În cartea asta lipsesc cu desăvârșire. Aş putea sa o asociez cu caietul în care îmi notez citatele preferate. Țin sa vă mărturisesc că regret ca am început anul cu această "lectura" pe care nu o recomand nimănui. Chiar nu îsi merită cei 40 de lei.
Nota mea acordata acestei carti este 2,5/ 5.
Jos puteti admira cateva din "minunatele" citate.





"Cartea pierdută a vrăjitoarelor" de Deborah Harkness- Recenzie


Produs publicat in 2012 de Litera
Data apariției: Noiembrie 2012
Format: 150x217
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 656
ISBN: 978-606-21-0049-0
     În inima Bibliotecii Bodleiene din Oxford, profesorul universitar Diana Bishop descoperă fără sa vrea, în cursul cercetărilor ei, un manuscris alchimic aflat sub o vrajă. Deși se trage dintr-un neam vechi și celebru de vrăjitoare, Diana nu vrea sa aibă de-a face cu vrăjitoria, asa că, după o analiza sumară, returnează manuscrisul. Dar descoperirea ei pune în mișcare o întreaga lume fantastică, atrăgând pe urmele sale o sumedenie de demoni, vrăjitoare și vampiri. Manuscrisul găsit de Diana și considerat pierdut de secole, este râvnit de toți aceștia, iar faptul ca ea este singura creatură care poarte rupe vraja o transforma într-o țintă.

     Printre creaturile care se strâng în jurul Dianei se numără și vampirul Matthew Clairmont, un genetician pasionat de teoriile lui Darwin. Impreună, Diana și Matthew pornesc să descifreze secretele manuscrisului. Dar relația care se înfiripă intre vampirul de o mie cinci sute de ani și vrăjitoarea ale cărei puteri sunt legate printr-o vrajă amenința să spulbere pacea fragilă care domnea de multa vreme între creaturi și oameni - și cu siguranță va transforma lumea Dianei.
     Cu o poveste ce incepe anost si plictisitor "Cartea pierduta a vrajitoarelor" a devenit un bestseller international. Sincer, nu de putine ori mi-a venit sa ma las de ea datorita momentelor in care ma plictiseam.Dar continuand s-o citesc am ajuns sa n-o pot lasa din mana. 
     Cu scene de maxima tensiune si momente tandre "Cartea pierduta a vrajitoarelor" te "tine in priza" pe aproape toata durata ei. 
     Cu inteligenta si talentele ascunse ale Dianei, experienta de viata si aptitudinile de razboinic ale lui Matthew si clanul de "rebeli" ce-l vor forma acestia isi mentin relatia atat de ciudata de VAMPIR- VRAJITOARE. 
     Pe final pot spune ca citeam oarte repede parca vrajita de poveste si am ajuns s-o termin in timp record. Acum de abia astept sa achizitionez si "Scoala noptii"- continuarea ei-.
     Vi-o recomand cu drag si va promit ca nu o sa va dezamageasca. Nta acordata este 4/5.

miercuri, 30 decembrie 2015

"Obiecte ascuţite" de Gillian Flynn - Recenzie


Produs publicat in 2015 de Trei
Data aparitiei: Iulie 2015
Colectia Fiction Connection
Traducator: Bogdan Perdivara
Format: 130x200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 328
ISBN: 978‑606‑719‑389‑3
     Dupa o scurta internare la un spital de psihiatrie, jurnalista de investigatii Camille Preaker se confrunta cu o sarcina dificila: trebuie sa se intoarca in oraselul unde a copilarit pentru a investiga moartea a doua fete. 
Camille n-a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotica si ipohondra si cu sora vitrega, pe care aproape ca nici n-o cunoaste: o pubera atragatoare, cu o putere ciudata asupra localnicilor. 
Instalata in fosta ei camera din vechea casa a familiei, Camille isi da seama ca se identifica prea mult cu victimele. Bantuita de propriii demoni, trebuie sa dezlege puzzle-ul psihologic al trecutului, daca vrea sa afle adevarul si sa supravietuiasca reintoarcerii acasa. 
                                                                                          -

     Deci, la început avem o jurnalistă de vârstă medie, Camille Preaker,  cu o sănătate mintală precară, sleită de şeful ei să meargă în oraşul natal şi să-i scrie un articol despre moartea misterioasă a două fetiţe din acel oraş.
     Nimic de comentat până aici, a fost un început chiar promiţător, dar de aici în colo nu se întâmplă NIMIC până la ultimele 20 de pagini. Ok,  înţeleg, suspans,mister, dar tot aşteptăm să iasă ceva la iveală, orice! 
     Nu mai zic că personajul principal, Camille, este o ratată. Tot încercam s-o înţeleg, dar n-am putut. Era mereu depresivă pentru că viaţa ei e atât de nasoala, dar uneori îţi venea să strigi la ea:  "Pentru că iei mereu decizii proaste!", serios acum! Un exemplu ar fi când l-a înşelat pe Richard, ar fi putut fi fericita cu el, poate să se căsătorească şi să ducă o viaţă normală şi armonioasa, dar nu...
     Înţeleg că este marcată de moartea surorii ei şi de comportamentul anormal ai mamei sale, dar asta nu-i scuză alegerile. 
     Trecând peste, cartea ne prezintă exact latura aia a vieţii la care ai vrea să inchizi ochii şi să te faci că nu există. Ne introduce într-un orăşel trist, populat de persoane fără o gândire proprie ( toate femeile de acolo sunt nişte ţaţe bine fardate şi bărbaţii sunt mai mult de decor).
     În concluzie, chiar am încercat să găsesc ceva interesant la cartea asta,dar n-a fost să fie. Am citit-o până la sfârşit doar ca să vă zic părerea mea sinceră. Curios, că pe net am găsit numai recenzii favorabile despre ea. Nu v-o recomand. Nota 2/5.

miercuri, 23 decembrie 2015

"Miss Peregrine" de Ransom Riggs - Recenzie

Apărută în 2013, la ed. Arthur
389 de pagini

Ce ai face dacă ți-ai găsi eroul dându-și ultima suflare într-un maldăr de noroi și praf? Dacă ultimele sale cuvinte ar fi criptate? "Caută pasarea. Din bucla. De cealaltă parte a mormântului bătrânului. 3 septembrie 1940."  Jacob ar face orice pentru a le afla semnificația, chiar ar traversa Oceanul Atlantic pentru a ajunge în Țara Galilor, unde se afla vechiul orfelinat în care a stat bunicul său în copilărie.
Se aștepta să obțină niște explicații de aici, dar nu era nici urma de om, ci doar ruine, ce aduceau mai mult a casa bântuita pe care natura a încercat s-o distrugă de ani buni decât a paradis,cum obișnuia bunicul sau să o descrie, .
Fără pic de speranță, Jacob se gândește să abandoneze misiunea și sa se întoarcă acasă, în America, dar magia își face simțită prezenta și totul se schimba.
O fata misterioasa ce îl strigă pe bunicul său, o buclă în timp.

-


Deși povestea e destul de captivantă și interesantă, "Miss Peregrine" este singura carte pe care am cumpărat-o fără a fi atrasă de povestea în sine, ci de fotografiile vechi cu un aer misterios presărate de-a lungul cărții. Le-am adorat literalmente, de când am văzut fetița de pe coperta am știut că trebuie sa cumpăr cartea. Majoritatea fotografiilor sunt autentice, după cum susține autorul, doar câteva sunt modificate. Puteți admira câteva dintre ele mai jos.
Un al doilea lucru care mi-a plăcut extrem de mult la carte a fost personajul principal, Jacob Portman, un băiat bogat si inteligent de 16 ani... și deprimat, introvertit(nu că asta ar fi ceva rău) și cu un singur prieten,  în care m-am regăsit putin...
El a fost personajul meu preferat, însa toate personajele au ceva special, asa ca voi spune câteva cuvinte despre fiecare: 
Ema Bloom poate aprinde focul cu mainile libere, e fosta iubită a bunicului lui Jacob si actuala iubită a lui Jacob (?it's complicated? )
Miss Peregrine e directoarea orfelinatului, o ymbriană (se poate transforma în pasăre, mai exact într-un şoim migrator¹ (¹în engl. Peregrine) şi poate crea bucle temporale.
Hugh Apiston e infestat cu albine.
Browyn Buntley e super forţoasă.
Victor Bruntley e fratele decedat al lui Browyn
Enoch O'Connor e un Frankenstein în miniatură.
Olive Abroholos Elephanta este un fel de balon uman, şi-ar lua zborul fără greutăţile ascunse în pantofii ei etc.

-

În concluzie, mi-a plăcut cartea, uneori povestea a fost destul de clişeică şi finalul a fost puţin dezamăgitor, dar ilustraţiile deosebite mă fac să îi măresc nota şi să îi acord un 4.5/5 (fără ilustrații ar fi primit un 4). Şi v-o recomand, e o lectură mai bizară care cred că îi va plăcea oricui. 
Abia aştept să pun mâna pe al doilea volum, "Oraşul Pustiu", cred că prin ianuarie îi voi face şi lui o recenzie. 

P.S. E prima posta pe blog, deci dacă aveţi idei/sugestii le aştept la comentarii. Rămâneţi pe fază, căci vă vor aştepta multe surprize (cum ar fi un giveaway de Anul Nou) :)



"Eleganța Ariciului" de Muriel Barbery- Recenzie

 
   Te-ai întrebat vreodată cum privește lumea un copil foarte deștept și bogat? Sau cum o vede portăreasa unui bloc prezidențial? Dacă da( dar și dacă nu ) Eleganța Ariciului ne pune la ochi ochelarii unei fetițe cu intelect superior- ce locuiește la nr. 7 pe rue de Grenelle, într-un apartament de bogătași- și pe cei ai unei portărese culte.
   Povestea emoționantă a "doamnei blocului", dar și limbajul ei academic te fac să te îndrăgostești de ea la fel cum s-a îndrăgostit de dânsa și...de fapt, citiți cartea! Subestimată de toți locatarii, doamna Michel se ascundea pentru a citi o carte bună.
   Și nu, n-am uitat de fetiță. Cum am spus era foarte deșteaptă, însă familia ei nu. Cele mai mari probleme erau cu sora ei, Colombe. De aceea "pe 16 iunie am de gând să împrospătez un pic memoria lor de sardele: o să dau foc apartamentului( cu aprinzătorul pentru grătar). Atenție, nu sunt o criminală: am s-o fac când nu va fi nimeni (...), o sa evacuez pisicile pe fereastră și-o să anunț pompierii destul de devreme, ca să nu fie victime." Dar aflați dacă a dat sau nu foc la apartament citind romanul.
   Amuzant, trist și plin de fragmente emoționante, romanul scris de Muriel Barbery te face sa treci prin toate stările. De la amuzament, atunci când se vorbea de "biluțele lui Neptun" pana la tristețea stârnită de viața doamnei Michel.

   Dar vă spun să vă pregătiți emoțional pentru final, doar atât vă spun! Spor la citit!