Romanul Parfumul a fost tradus in 47 de limbi, vandut in peste 16 milioane de exemplare si ecranizat in 2006 de Tom Twyker, cu Ben Wishaw si Dustin Hoffman in rolurile principale.
In Proventa secolului al XVIII-lea, viata locuitorilor din orasul Grasse se scurge in ritmul dictat de cele mai inmiresmate flori: iasomia, lavanda, tuberoza si trandafirul. Pana cand, intr-o vara, diminetile parfumate incep sa fie prilejul unor descoperiri macabre: trupurile goale ale unor fete nubile, ucise cu o lovitura in moalele capului. Nimeni nu stie cine e criminalul, nici adevaratul motiv ce il impinge sa le ia viata acestor tinere. Pentru Jean-Baptiste Grenouille, caci umilul ucenic parfumeur al vaduvei Arnulfi, este vinovatul, frumusetea de-abia imbobocita a victimelor sale este asemenea unei flori rarissime, care imprastie in jurul ei efluvii pretioase. Din aceste efluvii sublime, Grenouille va distila cel mai primejdios parfum din lume.
Produs publicat in 2012 de Humanitas Fiction
Data aparitiei: Decembrie 2012
Colectia Raftul Denisei
Traducator: Grete Tartler
Format: 110x180
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 240
ISBN: 978-973-689-491-6
-
Recenzia mea:
Un roman copleșitor, senzațional și mai ales unic cap-coadă! Cu un protagonist de excepție Jean Baptiste Grenouille, monstrul cu un simț olfactiv hipersensibil, însa blestemat să trăiască fără un miros propriu.
Recomand oricui această carte, îi acord nota 5/5, nu știu de ce continui să citești această recenzie, ar trebui doar să nu mai pierzi timpul, să iei cartea și să o citești! Dar dacă încă nu te-am convins, să luăm acțiunea mai în detaliu:
În secolul al XVII-lea, o femeie ce vinde pește vrea să-și ucidă propriul copil, chiar după ce-i dă naștere, fiind prinsă și spânzurată.
Așadar, după cum poate v-ați dat seama, copilul nu este altcineva decât Jean Baptise Grenouille(broască în fr.), născut din ură și neavând parte de o copilărie mai fericită.
El incită tuturor spaimă și repulsie: de la prima sa doică, ce refuză să-l mai hrănească, considerându-l un diavol, și preotul căruia îi fusese încredințat până la umilii oameni de pe stradă.
Este mereu privit ca un parazit,un intrus.
Dar băiatul nostru se consideră o căpușă. Stă mereu lipită de scoarța unui copac, invizibilă și așteaptă ca un animal să se apropie, să-l atace și să-i sugă sângele.
Îndură cruzimea, muncile neomenești la care este supus, plata modestă, condițiile de viață josnice, îndură TOT și își așteaptă momentul de glorie.
Când va crește mai mare, își va exploata ciudățenia, mirosul hipersensibil, și va deveni (după o muncă istovitoare și diferite reprize în care își dovedește talentul în alcătuirea parfumurilor) calfă de parfumeur.
Și nu se va opri aici. Va inventa un parfum suprem, pentru care va risca orbește totul, chiar și viața. Scopul parfumului ar fi să-i facă pe oameni să-l iubească, iar ingredietul minune al său este esența de fecioară, și nu orice fel, ci doar a unora dintre cele mai frumoase.
Într-un final Jean Baptise este adorat de toată lumea. Mai puțin de el. El nu-și poate mirosi parfumul. El nu poate fi victima efectului lui. El nu se poate iubi și nu poate iubi în general.
Singurul sentiment pe care îl cunoaște și care i se pare adevărat este ura.
-
Sfârșitul, iarăși este... n-am cuvinte. O adevărată întorsătură de situație pe care nu v-o voi dezvălui. Doar făceți-vă o favoare și citiți cartea.
Pe mine m-a cucerit complet. Am adorat tot. Protagonistul. Spațiul în care se petrece întâmplarea. Timpul. Stilul naratorului: precis, rafinat. Nu poți cere mai mult de la o carte.
Și încă ceva: totul este descris cu nasul, știu că a sunat ciudat, dar uitați aici un fragmențel ca să înțelegeți ce am vrut să spun:
"Mirosul sugera prospeţime; dar nu prospeţimea lămâilor şi a naramzelor, nici a mirtului sau a frunzei de scorţişoară, nici aceea de izmă creaţă, mesteacăn, camfor sau ace de molid, nici prospeţimea ploii de mai, a vântului geros sau a apei de izvor… şi avea în acelaşi timp căldură, dar nu ca pergamuta, chiparosul sau moscul, nu ca yasminul şi narcisa, nici ca lemnul de trandafir sau stânjenelul… Era în acel miros amestecul a două elemente, unul aerian, altul greu, de fapt nu amestecul ci unirea lor – şi pe deasupra era fragil, slab, dar totuşi tare şi susţinut, ca o bucată de mătase subţire, sclipitoare… şi totuşi nici precum mătasea, ci precum laptele dulce ca mierea în care se topeşte un biscuit – ceea ce nu merge nicidecum, cu toată bunăvoinţa: lapte şi mătase! De neînţeles era acea mireasmă, de nedescris, de neordonat în nici un chip, nici nu s-ar fi cuvenit de fapt să existe."
-
Cartea are și o ecranizare de succes, care merită vizionată: Parfumul: povestea unei crime (2006)
